Recuzitier

RECUZÍTĂ, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. [ Din germ. Requisit.] (Dicționarul explicativ al limbii române, 1998)

Recuzitierul este persoana care se ocupă cu obiectele auxiliare necesare la montarea unui spectacol, fiind răspunzător de starea, întreținerea și existența lor la fiecare repetiție și spectacol. Șifoniere, costume, farfurii, iatagane, pături, covrigi, scaune, toate acele obiecte mari și mici care apar pe scenă, făcând parte, la un moment anume, din piesă. Acolo unde nu există tapițer de scenă, are în grijă și covoarele și perdelele pentru decor.

La fiecare repetiție sau spectacol trebuie să scoată din magazie (locul unde se păstrează recuzita) fiecare obiect necesar și să-l verifice. Apoi „plantează” mobilierul și recuzita în locurile stabilite anterior. Este clar că trebuie să fii o persoană foarte organizată și cu ținere de minte. Cum ar fi ca într-o scenă din Romeo și Julieta să apară o mașină și, în loc de o mică sticlă pentru otravă, să avem un ceainic?!

Aranjează recuzita pe acte și tablouri, exact în locurile de unde urmează să le ridice actorii pentru a le folosi în piesă. Recuzitierul este prezent în scenă încă de la repetițiile de mișcare. Pe lângă lista de recuzită pe care o primește de la începutul montării piesei, regizorul artistic, actorii, pictorul scenograf îi pot cere noi lucruri, se poate renunța la altele, se pot aduce modificări de culoare, mărime, poziție a obiectelor existente. Iar recuzitierul trebuie să știe în orice minut ce modificări au avut loc, ce obiecte și unde trebuie să apară.

Există și o recuzită mică, pe care actorii o iau asupra lor pe scenă. Aceasta trebuie plasată fiecărui actor cu o jumătate de oră înainte de începutul spectacolului.

După terminarea spectacolului, fiecare obiect de recuzită și mobilierul trebuie depozitate, astfel încât să știe, peste o săptămână sau o lună, când se va juca din nou piesa, de unde să ia fiecare obiect. Când piesa se joacă în alt spațiu decât cel unde este magazia, recuzitierul este responsabil, desigur, pentru încărcarea întregii recuzite în camioane. Este mai ceva ca la făcutul bagajului de vacanța: recuzitierul trebuie să împacheteze aproape o casă întreagă!

Există și o recuzită consumabilă: mâncare și băutură. Ea trebuie achiziționată de cele mai multe ori înainte de spectacol, pentru a fi proaspătă, și apoi așezată, desigur, după cum cere piesa, în platouri, farfurii, căni sau sticle anume pregătite. Cine face asta? Recuzitierul.

Ai citit mai sus despre acte și tablouri. Nu vorbeam despre obiectul de recuzită tablou, ci despre „diviziunea unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc.”. (Dicționarul explicativ al limbii române, 1998)

 

Bibliografie
Cărbunaru, S, Tehnica în teatru, Editura Tehnică, 1988

VIDEO

FOTO