Regizor tehnic

Trebuie să fie prezent pe întreaga durată a piesei, dar și înainte și după spectacole, în pauze și la toate repetițiile.

Precum un dirijor de orchestră, coordonează intrările actorilor pe scenă, schimbarea decorurilor, sonorizarea și luminile. Trebuie să fii tare dibaci să le poți “dirija” pe toate, în același timp. Ai nevoie și de inteligență, dar presupune și o muncă fizică intensă.

Este principalul ajutor al regizorului artistic și al pictorului scenograf. Se întâlnește cu aceștia încă de la început, când se realizează planurile. Este foarte important ca regizorul tehnic să înțeleagă cum doresc aceștia să arate piesa, pentru a putea planifica activitățile în ateliere și în sectorul tehnic.

Și dacă nu era de ajuns, un regizor tehnic trebuie să aibă și ureche muzicală, simțul ritmului, vedere bună, să fie sensibil, să aibă putere de reacție și o bună memorie vizuală. Trebuie să aibă, mai cu seamă, o atenție distributivă. Ce înseamnă aceasta? Fugi la Dicționarul explicativ al limbii române, apoi întoarce-te la text.

Trebuie să și coordoneze o întreagă echipă, așa că nici calitățile de bun conducător (bine, șef …) nu sunt de lepădat: să fie în stare să spună oamenilor ce trebuie să facă (să dea sarcini), să folosească omul potrivit (adică să cunoască cine ce știe să facă mai bine), să fie receptiv la sugestiile lor, dar să ia hotărâri privind situația de ansamblu, să știe ce buget are (banii pe care-i poate cheltui pentru a pune piesa de teatru în scenă) și să găsească soluții, alături de ceilalți tehnicieni, când banii nu ajung. Și multe alte lucruri! Credeai ca-i ușor să fii șef?

Ce face regizorul tehnic la repetiții?

Are grijă ca sala de repetiții să fie pregătită: să fie curat (da, da, parinții au dreptate când vorbesc despre ordine și curățenie, așa îți găsești mai repede capul! ), decorurile să fie montate conform schiței, actorii care trebuie să repete să fie prezenți, sunetiștii să fie la locurile lor, cu aparatura pregătită, recuzita și oamenii care se ocupă de ea să fie pe pozițiile stabilite, culoarele din culise să fie libere, pentru ca circulația să fie rapidă, la fel și intrările și ieșirile din scenă.

Ce face el în timpul spectacolului?

Înainte cu o oră de începerea spectacolului trebuie să se asigure că:

- Avanscena este curată;
- Cortina funcționează;
- Decorul și mobilierul sunt așezate conform necesităților desfășurării piesei, așa cum a stabilit cu șeful mașinist și șeful recuzitier;
- În culise a avut loc manevra decorurilor, pentru a se schimba în cât mai scurt timp și corect, în timpul spectacolului;
- Locurile pentru intrarea și ieșirea actorilor pe scenă sunt libere. Cum ar fi ca un actor, într-un moment tragic, să intre pe scenă, demn și pregătit de o replică măreață și să cadă nu foarte artistic, pentru că s-a împiedicat de mai știu eu ce obiect rătăcit la intrarea pe scenă?;
- Decorurile suspendate să fie bine ancorate, pentru a nu cădea și răni actorii, pe lângă faptul că ar crea haos pe scenă, iar piesa ar fi compromisă;
- Se asigură că sistemele de semnalizare și iluminare funcționează (becul de la sufleor, becurile de semnalizare de la cortină și pod, soneriile și difuzoarele de la cabine, sistemele de sonorizare etc.);
- Controlează personal cabinele actorilor și figuranților, pentru a se asigura că toate costumele sunt pregătite (inclusiv pantofii!!). Nu lasă la voia întâmplării nici existența truselor de machiaj și a substanțelor pentru curățarea machiajului;
- Se asigură că obiectele mari de recuzită sunt la locul stabilit, pentru a fi ușor găsite și mânuite de actori. Există și recuzită consumabilă (de exemplu , covrigii pe care-i ronțăie vreun personaj în timpul spectacolului). Tot regizorul tehnic trebuie să se asigure că acest tip de recuzită este de ajuns și de calitate;
- Controlează dacă actorii și figuranții sunt la cabine, în special cei care joacă în actul I.

Cu 30 de minute înainte de începerea spectacolului, se asigură că s-a lăsat cortina, „dă” prima sonerie, care permite intrarea publicului, anunță regizorul artistic sau directorul de eventuala lipsă a unui actor și găsesc soluția cea mai rapidă de a-l aduce la teatru.

Cu un sfert de oră înainte de începerea spectacolului dă un semnal la cabine, sunând de două ori. Când mai sunt cinci minute până la începerea spectacolului, semnalul este de trei sonerii scurte. Ca la armată, ce mai!

Apoi nu-i mai rămâne de făcut decât să vadă dacă toată lumea este pe poziții: actorii, cei care asigură sonorizarea, sufleorul, podarul, cel care se ocupă de cortină, mașiniștii, recuzitierii.

Cum știm că începe spectacolul? Cu gonguri: primul și al doilea se bat cu două minute înainte de începere, apoi se stinge lumina în sală, bate și al treilea gong , apoi cortina începe să fie ridicată. Bineînțeles că tot regizorul tehnic trebuie să fie sigur că aceste lucruri se întâmplă. Și dacă vedeți, din întâmplare, o luminiță laser prin zona scenei, poate e chiar regizorul tehnic, atenționând pe câte un uituc din echipă!

Dar treaba lui nu se termină aici. În timpul spectacolului trebuie să se asigure că lumea nu staționează în zonele în care încurcă circulația, în spatele scenei, sau că, prin discuții, deranjează spectacolul. Între timp, urmărind textul de regie, ca un dirijor, dă toate semnalele, pentru ca luminile, sunetul, intrarea actorilor și toate celelalte elemente ale spectacolului să se desfășoare după cum a fost programat. Și pentru că nu totul poate decurge perfect, trebuie să fie pe fază, pentru ca eventualele probleme care apar să fie rezolvate „din mers”, fără ca spectatorul să bănuiască ceva.

Spunea cineva că-i ușor să fii regizor tehnic??

Bibliografie
Cărbunaru, S, Tehnica în teatru, Editura Tehnică, 1988

VIDEO

FOTO